Na c-am făcut-o şi pe asta! Prima extracţie de măsea(mai exact de rădăcină) din viaţa mea. Tocmai ce am ajuns de la dentist, acum vreo oră, respirând uşurată şi nu prea...căci mă mai aşteaptă încă una peste vreo săptămână şi ceva!
Am intrat eu în cabinet fără prea multă tragere de inimă şi dentista m-a mirosit, ca de obicei! "Eşti cam tristă astăzi!", când eu de fapt muream de frică, deşi în ultimele 7-8 luni, am mai intrat acolo de cel puţin 6 ori...dar azi urma să mi se facă altceva, mai mult decât plombare!
Am intrat pentru începerea unui tratament endodontic, adică pe canal, ceea ce sună înspăimântător, ştiu! M-am documentat înainte, timp de câteva zile, să văd şi eu...ce o să trebuiască să suport oare?? 
M-am lămurit şi suna terifiant! Era o adevărată chestie, un tratament ce durează minim 3 şedinţe...practic, dintele este curăţat complet pe dinăuntru şi este umplut cu gutapercă, până în vârful rădăcinii. Anestezia locală era singura care îmi mai alina groaza, credeţi-mă.
Am intrat, fiind foarte sigură de ce o să mi se întâmple, ştiam deja paşii pe de rost de la câte videoclipuri am vizualizat şi câte articole am citit, dar lângă măseaua afectată eu aveam o rădăcină, provenită de la o măsea care s-a rupt în urmă cu ani buni şi pe care am lăsat-o aşa, de frica...extracţiei! Dar de ce ţi-e frică, de aia nu scapi! Când am auzit că îmi extrage rădăcina, am crezut că mor de spaimă...extracţiile mi se par cele mai îngrozitoare proceduri dentare! 
Mi s-a făcut anestezie, după care am aşteptat preţ de 10-15 minute. Imediat mi-a amorţit zona, chiar şi jumătate din buza inferioară, deci am început să mă liniştesc. Ce mi-am zis eu: "m-a înţepat de două ori în locuri diferite, abia mai deschid gura, sunt amorţită rău de tot pe o parte, deci sigur nu o să simt durere!" 
A început masacrul! Iniţial mi-a introdus o chiuretă de mai multe ori în gingie, căci fiind doar rădăcină, nu prea avea de ce să apuce cu cleştele. A încercat cu alta, de altă dimensiune, apoi simţeam cum mă apasă puternic pe rădăcină, apoi...pff...cleştele! A început să tragă, durerea se accentua din ce în ce mai mult, dentista insista(şi acum sunt de părere că bine făcea, atunci voiam să mă lase o dată în pace) şi eu nu ştiam ce să fac de durere. Toată procedura s-a dublat, căci întâi mi-a sfărâmat-o în două, apoi a extras fiecare rădăcină pe rând. Când a scos-o şi pe a doua, toţi muşchii mi s-au relaxat, mai mai că mă apucam să zic o rugăciune! :)) Ce-i drept, dentista mi-a spus că aveam infecţie, transmisă de la măseaua ce trebuie tratată pe canale, ce s-a extins şi de aceea am simţit durere.  
Şi când mă gândesc că mai de făcut o extracţie...în două săptămâni. Uf, Doamne, ce regret că am ignorat durerile de dinţi! Acum vreau să suport până la capăt şi după să nu mai am treabă o viaţă întreagă!
Acum eu sper că nu am lungit-o prea mult, sper să nu pară exagerată povestea mea, dar eu aşa am simţit-o şi trăit-o şi sper să nu mă consideraţi o fricoasă de primă clasă, căci toate plombele mi le-am făcut fără anestezie şi a fost floare la ureche!(încerc şi eu să mă scot cumva :D )

***La voi cum a decurs o extracţie dentară?***
***Credeţi că e normal să fi simţit o durere aşa adâncă?***

Vă pup :*